Tosca (printre altele)

Am fost azi la Teatrul liric şi am văzit o dramă în 3 acte, Tosca. Cântă mişto actorii noştrii. Ce Costel ? Ăla e copil :) Ăştia trăiesc pe scenă. Nu cred că s-ar preta vreunu să se ducă la un show TV.

Prima parte a fost, ce e drept, cam plictisitoare. Apoi a devenit interesant. Nu o să vă povestesc, dacă vreţi să aflaţi despre ce e vorba căutaţi pe google.

Replica cea mai tare: “E mort. Acum îl iert”

Aţi observat cum e publicul român ? Că nu ştie când să aplaude ? Tocmai de aia la show-urile televizate e unu acolo care le face semn când să aplaude. E, s-a întâmplat şi aici, unde te aştepţi că vin oameni cu maniere şi cultivaţi. Asta nu ar fi fost nimic daca nu începeau să strige: BRAVO ! BRAVO ! (nişte doamne erau). Zic: penibil. Apoi se cântă în ultimul act o chestie super tare şi iar: aplauze + BRAVO ! .. BIS ! BIS ! Zic: ce naiba ? “bis”? Deja nu mai aplaudam. Râdeam de prostia lor şi aproape că mă băgasem sub scaun. Mă îndrept spre mami şi zic şi eu C F R ! (că tot începuse meciul) Râde şi mami. NU, nu au intrat peste melodie decât odată (credeau ei că s-a terminat), aplaudau la sfârşitul ei.

La sfârşit, ca de obicei, încă de pe vremea comuniştilor, venea cineva şi dădea flori la toţi din primul rând de actori şi puneau şi un coş cu flori în mijloc în faţă. Lovely. Toţi aplaudau. Eu iar mă întorc spre mami: Trăiască partidul comunist ! Cred că de data asta am zis cam tare că mi-a făcut mami observaţie să tac.

Şi încă o chestie. Nu aveam de unde să îmi iau o sticlă de apă şi nu mai puteam de sete. În pauza de după actul 2 observ eu că erau 2 care serveau ceai sau cafea. Gratis ! Bine .. era şi una care te întreba ce părere ai despre produsul lor – mai puţin important. Lavazza. În curând pe piaţa românească.

L.E. : Uitasem de o chestie destul de importantă – partea bună. În pauza de după primul act am iesit până afară. Un copil îl întreabă pe tatăl lui: “Nu mai stăm?”, tatăl: “Păi îţi place ?”, copilul: “Păi da.”. Deci viitorul nu e aşa negru. Repet, primul act a fost cel mai plictisitor şi puştiul chiar dacă ăia cântau în italiană şi era o subtitrare undeva în partea de sus a scenei, a ştiut să îi povestească lu taică-so despre ce a fost vorba.

~ de done8989 pe 1 octombrie 2008.