eu sunt

acest articol este răspunsul unei provocări

În general am puţin timp liber şi, dacă am, îl petrec în mare parte în faţa calculatorului. Dacă sunt la bunici şi am puţin timp liber prefer să dorm sau să citesc o carte. Îmi place să ies cu prietenii în oraş la un suc, o pizza, două vorbe. Se întâmplă des să nu pot eu când pot ei sau invers. Nu prea ţin foarte mult la timpul meu aşa că îi mai las şi pe alţii să mi-l organizeze. Dane, mergem .. nu ştiu unde? Da. Dane vii la un suc ? Nu pot acum. [doar ce vorbisem cu altcineva şi îi promisesem că merg cu el nu ştiu unde] Am încercat de mai multe ori (2-3) să îmi planific timpul, să îmi fac un orar de care să mă ţin, dar nu am putut mai mult de două zile la rând să mă ţin de el. Era ceva gen (spun cum ar suna şi acum): exerciţii fizice, duş, păpică, şcoală, păpică, mail & blogs, somnic (pwola că eu nu pot dormi în timpul zilei), învăţat câte ceva, mail & blogs, somnic. De fapt e: trezit, ceiuţ + ceva, facultate, păpică, mail & blogs & Y!M & other stuff on the internet, somnic. Şi ziceam că nu am timp.

Nu m-am gândit până acum la ce e prioritar pentru mine. Aş spune prietenii. Ăia pe care îi am şi ăia pe care nu îi am, dar ar putea fi. Bineînţeles, dacă sunt îndrăgostit, acea persoană are prioritate, întotdeauna. Prioritate mai au şi limitele mele – atunci când simt că mă apropii de ele mă opresc (cu mici scăpări).

Şi acum vine partea mai puţin plictisitoare, right ? extreme.
Îmi place când sunt sigur de ceva. Îmi place când cerul e senin, dar în toată marea de albastru e un nor rotund, rătăcit. Gesturile copilăreşti la un om pe care îl consideram matur. MI-ar plăcea să pot urla la lună şi să ştiu că nimeni nu se uită la mine ca la un nebun. Îmi place să cânt. Nu îmi place, că în momentul de faţă nu am inspiraţia necesară ca să nu încep fiecare propoziţie cu “îmi place” respectiv “nu îmi place”. Îmi plac fetele, chia dacă unele sunt insuportabile. Îmi place să fac masaj. Îmi place să fiu remarcat. Nu îmi place să mă uit la o fată insistent, iar ea nici măcar să nu bage de seamă. Îmi place să văd lumea fericită, dar mă uit la drame. Îmi place teatru. Şi opera. Şi concertele la filarmonică. Şi The Cat Empire, Regina Spektor, Nimeni Altu, Cumicu, The Decemberists, Maroon 5, Richard Clayderman, Vama Veche, Antonello Venditti, Andres Calamaro, Glen Hansard, The Weepies. Şi filmele. Nu îmi plac imitaţiile (şi lentilele de contact colorate intră aici). Îmi place arta. Şi fotografiatul. Îmi place sentimentul pe care îl am după ce spun “Te iubesc !”. Nu suport gunoaiele, chiar dacă la mine în cameră găseşti o grămadă. Îmi place sinceritatea. Îmi place Black Label – dar nu mai beau, decât foarte rar. Îmi plac cârlionţii. Îmi place să văd lumea respectându-se reciproc. Îmi plac amintirile din liceu şi şcoala generală. Nu înghit manelele, dar pot să le ignor. Îmi place Corsica. Nu îmi place Bucureştiul. Îmi plac pariurile, nu mă deranjează prea tare când pierd. Îmi place să scriu fără ciorne. Nu îmi place să urmez un set de reguli. Îmi place ceaiul, vinul (dar în cantităţi foarte mici), 3 în 1 (cafeaua nu), laptele, sana, untul, şniţelele, lasagna (apropos, să îmi aduceţi aminte dacă uit să vă dau o reţetă), marea, să stau întins pe iarbă, să am fluturi în stomac, tocăniţa, bananele, Schweppes, ouăle de câţă (pitpalacă, sau cum vreţi voi să îi ziceţi), raţele mute, puii, pisicile, panda. Îmi palce să plantez ceva şi să crească. Nu îmi place să îşi bată altul joc de munca mea. Nu îmi palce berea. Îmi place să mă mai contacteze vechi prieteni din când în când. Îmi palce să îmi fac prieteni.

~ de done8989 pe 12 octombrie 2008.