“ăştia mici nu ştiu de glumă”

o propoziţie de pe blogul lu fulgerelu cu trimitere către un video

Filmuleţul nu am apucat să îl văd pentru că am o problemă cu filmuleţele de pe net în ultima perioadă (ori nu merg deloc, ori nu merge sunetul).

Mi-am amintit de mine când eram mic şi nu ştiam de glumă sau făceam câte unele de nici acum nu îmi dau seama ce era în capul meu. Era ca şi cum aş fi fost decuplat şi nu realizam că fac o tâmpenie. Îmi aduc aminte de ele acum, dar ştiu că anii trecuţi o mai întrebam pe mami dacă eu făceam tâmpenii când eram mic, fără să mă gândesc la ăstea.
- Îmi plăcea de o fetiţă care stătea aproape de bunicii mei sau venea şi ea la bunici. Am uitat cum o cheamă, dar ştiu că ne jucam împreună şi eu eram foarte foarte mic – 4-5 ani. Am vrut să mă dau mare cu ce are tati prin porbagajul de la maşină. I-am arătat, apoi am închis porbagajul. Ea încă se uita înauntru. I-am spart capul, am început să plâng şi să o strig pe mami şi de atunci nu am mai văzut-o.
- Tot cam pe la vârsta aia stăteam la masă la bunici. Străbunica mea era în faţa mea. Purta ochelari şi cred că mă fascinau. Aveam un cuţit în mână şi cu el i-am atins lentila de la ochelari. Un nene, care era cu noi atunci la masă, glumeşte şi acum cu mine când mă vede. Nu l-am mai văzut de câţiva ani, nici nu ştiu dacă mai trăieşte şi nici cine anume e.
- După ore, în clasele 1-5 poate şi mai târziu, mă duceam la mami la grădiniţă (mama mea e educatoare). Era într-un an o fetiţă care, de fiecare dată când mă vedea, sărea să mă ia în braţe şi se prindea de mine. Într-o zi am vrut să o dau la o parte, măcar să pot merge. S-a împiedicat de covor, a căzut şi şi-a spart capul. Nu ştiu dacă anul ăla am mai trecut pe la mami după terminarea orelor pentru că îmi era foarte ruşine.
- Am mai mulţi veri. Cu toţi mă înţeleg bine. Unul dintre ei e de vârstă cu Felicia (una din surorile mele, am mai vorbit despre ea :D). Mai glumeau aşa câteodată şi el îi spunea să mai slăbească. Într-o zi eram la cules la porumbi (da, aţi citit bine) şi iar, aceeaşi glumiţă. “Mă, ce te tot iei de sora mea” şi i-am aruncat cu un porumb în cap. Lui nu i l-am spart, dar am impresia că l-am zgâriat un pic pe faţă.
- Aveam un prieten în blocul vecin. A plecat de mult, parcă în Satu Mare (deci la distanţă) şi nu am mai auzit nimic de el. Nici nu mai ştiu cum îl chema, dar ne înţelegeam foarte bine. Într-o zi, unul mai mare s-a luat de el şi m-am dus şi i-am dat un picior în o.O cât am putut, am crezut că i-am dat în burtă, am aflat mai târziu unde am nimerit. (de întâmplarea asta nu sunt prea sigur)

Ar mai fi, cred, şi altele.

~ de done8989 pe 16 octombrie 2008.