altfel de oameni

Eu stau cam pe la periferia Craiovei, aproape de Metro. Cartierul se numeşte Aeroport, iar blocurile au aparţinut armatei. Lângă cartierul nostru e o “Staţiune” – aşa i-am zis de mic, nu am ştiut niciodată ce e cu ea – formată din vreo 3 blocuri diferite faţă de ale noastre. Acolo stau persoane care par să aibă o stare materială mai proastă şi în general copiii de acolo nu se jucau cu cei de la noi din cartier (avem leagăne şi teren de fotbal ;;) ).

Stă acolo o familie care mi se pare foarte interesantă. Nu am avut deloc ocazia să vorbesc cu vreunul dintre ei şi i-am observat abia de anul trecut. Normal, i-am observat în staţia de autobuz şi în autobuz. Tatăl, mama şi fiica. În general i-am văzut pe tatăl şi pe fiica lui. O duce şi o aduce de la şcoală.

Ea mai murdărică, nu foarte bine îmbrăcată, dar nu cu prost gust. El cu părul lung şi cu mustaţă. Sunt fericiţi mai tot timpul, iar ea mai tot timpul se joacă şi se bucură de viaţă.

Într-o zi o ţinea tatăl ei în braţe, în autobuz. Se vedea că nenea luase ceva la bord şi vorbea mai mult singur. Ea nu părea tristă şi nici plângăcioasă. Îi zicea să tacă, foarte serioasă şi cu un iz de glumă în acelaşi timp. Cum stătea aşa la el în braţe a început să îl lovească încet cu capul: “Taci .. din … gură !”. Era foarte simpatică, iar el o ţinea în braţe fericit, totuşi.

Ieri i-am văzut iar şi tatăl îi spunea fetiţei: “Ştii că nu banii sunt importanţi. Sunt mai importanţi prietenii”, iar ea i-a răspuns: “Ştiu. Şi iubirea şi dragostea, prietenii … “. M-am depărtat şi nu i-am mai auzit, dar chestiile astea mă fac să zâmbesc şi mă pun pe gânduri. Pe ea o auzisem în autobuz zicându-i şoferului (fără să ştie prea multe din ce zice): “Cine a dat cu artificiile tati ? Solomon aşa .. A dat 1 milion pe artificii şi pe .. , am avut noroc cu el”. Probabil de acolo s-a gândit tatăl să îi explice ce e cu adevărat important.

Pe mama ei o văd rar. De două ori cred că am văzut-o şi odată avea în spate o cutie de vioară. M-am gândit că poate lucrează la filarmonică pentru că ştiu că nu se câştigă mare lucru acolo.

~ de done8989 pe 20 octombrie 2008.

Lasă un Răspuns