temeri ? fobii ?

Avem. De fapt am.

Sunt un pic claustrofob. Nu e ideea că îmi e frică de spaţii înguste, ci să am eu loc să mă mişc. Dacă mă mănâncă nasul să nu trebuiască să fac vreun efort în a duce mâna la nas. Dacă vreau să stau pe ciuci să nu fiu împiedicat de zidul din spate şi de cel din faţă. Când eram mai mic ştiu că ne jucam pituluşu pe la bunici şi mă ascundeam în “lada patului” şi acolo am observat. Atât timp cât ştiu că pot ieşii dintr-o încăpere strâmtă oricând, nu e nici o problemă, dar dacă ştiu că sunt blocat atunci încep să mă agit. Dacă vărul meu ghicea că sunt în lada patului şi o ţinea blocată, nu era cea mai mare bucurie pentru mine.

În spaţiile aglomerate la fel. În biserică nu pot sta mult. Pe ăştia cu autobuzele lor i-am înjurat anul trecut de câteva ori de tot neamu (în gând – sunt paşnic). Băgaseră la un moment dat nişte autobuze foarte scunde, nu aveam loc să stau în picioare – îmi venea să îi zic cuiva care stătea jos să se ridice să mă lase pe mine că nu mai suport încă 7 staţii în picioare.

Alte probleme ? Nu îmi place să ştiu pe cineva supărat pe mine. Chiar dacă se întâmplă să supăr eu intenţionat pe cineva pentru a-i da o învăţătură de minte – şi credeţi-mă, ştiu să rănesc foarte tare, în minutele următoare regret şi îmi doresc să mă apuc să îi explic gestul meu. Nu cred că s-a întâmplat să fie cineva supărat pe mine mai mult de o zi.

Şerpii nu îmi plac.

acest articol e un răspuns la o provocare din partea Oanei (sper că nu ţi-am greşit cumva numele :) )

~ de done8989 pe 26 noiembrie 2008.