baba

Străbunica mea, mama lu mama-nica (bunica din partea mamei) şi a lu nae. Soţul ei a plecat în război şi nu s-a mai întors niciodată. Când eram eu mic ea avea grijă de gospodărie mai mult. Stătea în aceeaşi cămăruţă cu fiul ei şi îşi ţineau de urât unul altuia. Ea ne-a zis să îi spunem “baba”. Era bătrână şi foarte adusă de spate. A murit acum câţiva ani.

Ţin minte o întâmplare comică. Noi, eu şi cu verişorii mei, ne urcaserăm în pătul (acolo unde se ţin porumbii) şi cred că ne uitam la vecina în curte şi încercam să o speriem. Ştiam că bunicii sunt certaţi cu ea şi în mintea noastră de copii cretini asta era un lucru amuzant, să încercăm să speriem vecina. Baba a urcat după noi să ne muştruluiască. Noi ne-am dat jos şi i-am luat scara. Nu ştiu cât timp a stat acolo, eram prea mic şi nu mai reţin multe detalii.

Baba era o femeie foarte cumsecade şi încerca să ne înveţe numai lucruri bune, atât cât se pricepea şi ea. Ţin minte că de la ea ştiu să împletesc. Am împletit ceapă împreună cu ea.

S-a îmbolnăvit de cancer la colon la o vârstă înaintată. Trebuia să o ducă la operaţie. Coşciugul şi crucea erau cumpărate de ceva timp şi erau într-o cameră unde nu prea intra nimeni, dar din când în când, dacă nu era loc, trebuia să se culce cineva acolo. Noi preferam să ne înghesuim sau să dormim pe jos decât să dormim singuri într-o cameră unde e şi un coşciug. S-a operat baba şi a supravieţuit. A mai trăit vreo 3 ani, dacă nu mă înşel, după. Aşa bolnavă şi operată, pleca prin curte în toiag şi dacă vedea ceva care nu era la locul lui se apleca să îl ia să îl mute. Cădea de cele mai multe ori şi rămânea aşa până o ridica cineva.

A venit apoi o perioadă în care nu s-a mai ridicat din pat şi toţi ne aşteptam să moară. Îi puneau pampers şi ea abia mai mânca şi abia mai vorbea. Într-o zi bunicul cu bunica s-au dus la ea şi şi-au cerut scuze şi i-au promis că o să aibă ei grijă de nae. După puţin timp a murit.

Avea un păr lung şi alb … părea un pic blond …

~ de done8989 pe 8 ianuarie 2009.