am frâne bune
că dacă nu, intram sub un camion. Mă gândesc că oi fi eu de vină şi nu ceilalţi, că prea de multe ori mi se întâmplă tâmpenii de-astea.
Era aşa: camionul, în spatele lui un cielo, în spate la cielo eram eu. Am văzut că mergeau încet şi că din faţă nu venea nimeni aşa că m-am băgat în depăşire. Camionul voia să facă la stânga pe o străduţă aşa că mi-a tăiat calea. Eu am văzut semnalizarea lui fix când a virat stânga, nu mai devreme (aici poate să zic că greşesc şi el o fi semnalizat mai devreme şi de-aia stătea ăla cu cielo în spatele lui, dar prima impresie a fost că ăla cu cielo nu vedea dacă îi vine ceva din faţă pentru că era prea în curul camionului). Am frănat.
L.E. : Ce stil “din topor” are povestirea asta
si ma mai intreaba lumea de ce nu dau si eu de carnet [-(
e totuşi bine să ai carnet :D
da, ai ce scrie pe blog :))
te schimbă într-un fel şi îţi exersezi atenţia distributivă ;))
Sau te poate conduce pe ultimul drum :D
uneori da, dar putem să nu luăm în considerare varianta aia.